Furtiva como el viento

La noche se supone imprescindible
en esta compostura microscópica
con el codo queriendo ciertamente
olvidarse en la mano y en su asfixia

en la idea forjada en los peldaños
del humo me recuesto como el mar
sobre su torso árido y desnudo
a la luz de la historia sin nosotros

camino por la casa mientras duermo
cuánto dejé de mí en el hechizo
de este insomnio alumbrado en la pared
en el olor del agua a medianoche
sobre los adjetivos de las rosas
curtidas en su eterna mala muerte.

Me supongo furtiva como el viento
inconclusa en la arena de su piel.


-verso blanco-

*


Intempestivă ca vântul


Noaptea presupune un pas necesar
în postura asta microscopică
a cotului încătușat de mână și dorit
să dispară în întinderea și în tenebrele ei

în ideea încrustată în treptele
de fum mă cer precum valurile mării
venind peste torsul sec și dezgolit
spre lumina istoriei fără de noi

pășesc prin casă în timp ce dorm
atât cât am lăsat din mine în vraja
acestei insomnii reflectată în perete
în mirosul apei din mijlocul nopții
peste adjectivele trandafirilor
pregătiți pentru moartea lor oribilă.

Mă imaginez intempestivă ca vântul
incompletă în nisipul pielii tale.



Traducción al rumano: Andrei Langa.





Le agradezco a Andrei Langa la hermosa traducción de mis versos a su lengua.
Gracias, querido poeta, por concederles la lectura en tu idioma.

Enlace a su blog:

Andrei Langa. Blog personal